Reclama, sufletul comerţului

Mai ştiţi voi reclamele alea de prost gust la zeama de înţepat, producţie autohtonă? Reclamele autohtone, zic, nu zeama, că la zeamă sunt bani mulţi, e normal să se ducă afară, iar nu să stea aici.

În fine, reclamele având protagonişti handicapaţii jegoşi de tipul Mahler, Craiu, sau Gheorghiţă Buze-Reci au fost interzise relativ repejor de către CNA. La sesizare, nu vă gândiţi că i-ar fi deranjat pe ei cu ceva. De la o vreme însă, alte reclame, cu fix acelaşi mesaj, sunt difuzate la greu. De data asta nu le mai opreşte nimeni, pentru că vin de la stăpânire.

Reclamele sunt cel puţin la fel de inepte ca cele cu ucenicii vrăjitori din linia întâi. Linia întâi unde au fost ucişi mulţi oameni. La alde Imbri rata de supravieţuire a fost sub 5% pentru nefericiţii procesaţi de sistem până la ATI, ca să dau doar un exemplu. Dar să nu divagăm. În reclama asta a Ursulei, că ea e titular de contract de multe miliarde (miliard cu miliard face multe miliarde, ca să citez din folclorul conlocuitor), sunt alte valori de producţie. Se cunoaşte că s-a investit mai mult. Dar nu mult mai mult, pentru că sclavii nu merită efort. O voce din off (îmi pare a fi Gabriela Avram de la ProTV, de regulă îi recunosc vocea, cam cum o recunoştea colonelul Turcescu pe a susţinătoarei Lenuţei) se tânguie că nu doreşte să viziteze o casă goală. Ca să ştim că e goală, ni se arată casa. Unele valori tradiţionale acolo, precum aparatul telefonic EM-72, uşor de recunoscut de orice decreţel, dar şi nişte bric-a-brac-uri ce nu corespund time-line-ului, gen o "Diplomă pentru cei mai buni părinţi", idioţenie inventată după 2000.

Dar, cum spuneam, sclavii ie proşti, ce să ne batem capul şi să aruncăm bani aiurea. Scenariul urcă constant, să nu zic exponenţial, spre paroxism, acesta fiind reprezentat printr-o scenă absolut cutremurătoare cu o cucoană ce ţine destul de neîndemânatic un tablou cu un tip ce pare mai tânăr decât ea. Noi, care ştim să urmărim un scenariu şi fără cuvinte, ne dăm seama că "era tac-su, mă". Cu toate astea, momentul apoteotic nu a venit încă. Dar soseşte imediat: apare o altă individă, tot cu un tablou în braţe, strâns cu aceeaşi afecţiune cu care strâng eu în braţe o sacoşă ce mi-a scăpat într-o băltoacă. În tablou, un portret. Nu reţinem personajul din portret, pentru că mesajul e mult prea puternic.

Zice tipa că ar vrea să se întoarcă în timp să-i ia cu japca pe ăi bătrâni şi să-i vaccineze. Ea cu mâna ei, ca să zic aşa. Presupun că ei erau extrem de proşti, iar ea deosebit de inteligentă, şi meritau să le facă aşa ceva. Dovada că ei erau proşti e evidentă prin însăşi premisa clipului. Păi ei sunt morţi iar ea trăieşte, ce e aşa greu de înţeles?

Mă înclin în faţa acestei capodopere pe genunchi a propagandei plătită nu regeşte, ci galactic. Probabil d-aia n-a interzis-o nici CNA-u', ca să putem aprecia încă o dată şi încă o dată o atare realizare irepetabilă.