PNL şi PSD, aceeaşi mizerie

şi cu USR zece, care-i şi întrece

N-am găsit altă rimă, vorba schiţei umoristice.

Vă mai aduceţi aminte de Felix Tătaru? Îl uram pe băiatul ăsta. Îl uram pentru că îşi făcea treaba prea bine. Problema în sine nu era că-şi făcea bine treaba, ci faptul că lucra pentru matrozul chior, îi făcea promovarea. El e tipul cu sloganul din titlu, de pe vremea marii uniuni de succes USL, uniune care-l ameninţa pe beţiv şi până la urmă a şi contribuit decisiv la decăderea lui şi a PDL. Atunci a fost prima dată când s-au dat cărţile pe faţă şi s-a arătat faptul că ideologiile de partid nu fac doi bani, interesele legate de ciolan primează, indiferent de care trei litere desemnează un partid. De altfel, conceptul de ideologie a devenit perimat. Dacă-l iei pe unul din unsuroşii de la vârful oricărui partid şi-l întrebi de doctrina partidului, sau chiar de statutul acestuia, probabil rămâne cu gura căscată, nici nu-şi imaginează că o doctrină poate avea legătură cu un partid politic, iar statutul e la mişto oricum, nu e ca şi când s-ar lupta cineva politic pentru altceva decât bani şi influenţă. Influenţă cu care să faci trafic, că doar la ce altceva e bună influenţa?

La vremea despre care vorbesc, PNL era un partid nesemnificativ, electoral vorbind, singurul element atractiv fiind faptul că avea în spate o istorie. Deşi, dacă ne uităm puţin mai atent la istoria cu pricina, vom constata repede că nici pe departe nu e motiv de mândrie. Dar pe cine să intereseze astfel de subtilităţi în România? Cetăţenii sunt interesaţi de propagandă uşor de înghiţit pe nemestecate, ca să poată ulterior alegerilor să se aolească cât de proşti au fost. De parcă s-ar fi deşteptat între timp. Nu s-au deşteptat, pentru ca la următorul eveniment electoral înghit cu aceeaşi poftă orice rahat li se serveşte, capetele servind doar ca suport pentru tunsoare. Cum? PNL nu era un partid de doi lei?! Păi cum altfel ar fi avut un preşedinte ca Antonescu? QED, valea d-aici!

PDL, care devenise o şleahtă pestilenţială, de fapt nu devenise, asta a fost permanent, doar percepţia populaţiei se schimbase între timp, PDL deci, se tot rebrănduia. Au încercat ei ceva cu verde, apăruse băsea cu un coş cu mere verzi, să prostească iar imbecilii, când de fapt vitaminele sunt otravă pentru el. Tincturile merg, că au alcool, dar vitamine?! Mai apoi ajunseseră la mov, aveau nişte bannere care aduceau perfect cu ambalajele produselor de igienă intimă pentru femei. Partidul însuşi avea cam aceeaşi utilitate, la momentul respectiv.

După care au găsit camuflajul perfect, atunci când s-au camuflat în PNL. Să ne înţelegem, de la fuziune PNL nu a mai fost nimic altceva decât PDL. L-au trimis pe beţivan să ne facă cu mâna de la fereastră, în speranţa asanării întrucâtva a organizaţiei, dar ce dreacu să asanezi, când sunt acolo personaje de teapa lui Blaga, Flutur şi câţi alţii?

Şi acum, începem să înţelegem cam ce înseamnă politica autohtonă. Dacă încă nu înţelegem, dăm pe repede înainte şi ajungem la prima coaliţie monstruoasă, între PNL şi PSD, făcută sub pretextul necesităţii de stabilitate a patriei în contextul luptei cu pandemia inventată. Dar să revenim, totuşi, pentru că s-au întâmplat şi alte lucruri interesante între timp. Cum ar fi inventarea personajului Mucuşor şi a partidului său, o esenţă de toxicitate.

Mucuşor ăsta are o istorie lungă de sprijin financiar dubios în spate. Cei din ţară nu prea ştiu, şi chiar mucureştenii nu prea-şi mai aduc aminte, de campaniile lui pentru primărie, cu mult timp înainte să câştige alegerile, pentru că handicapatul a candidat de multe ori. Păi era tapetat întreg Bucureştiul cu bannere enorme cu căpăţâna dobitocului, în campanie sau în afara ei. În timpul campaniilor, grupuri de biciclişti în uniforme, cu biciclete noi-nouţe, hălăduiau pe toate străzile din centru şi din apropierea centrului, împărţind tone de broşuri electorale. Frăţie, acolo au fost bani foarte serioşi. Poate mai mulţi decât cei din sacoşele cu milioane de oiro pe care le căra Lenuţa la partid, din propriile declaraţii.

Dar să vedem pe cine a adus Mucuşor în oengheul devenit partid, care nu mai salva doar capitala, ci ţara întreagă. Păi să ne aducem aminte mai întâi cum organizase dulapul săsesc negocieri cu societatea civilă, că de acolo au provenit secăturile astea. Mă rog, nu de acolo au provenit, ci cu ocazia aceea au ieşit la vedere. Se face că adusese plăvanul la Cotroceni întreaga societate civilă, să stea de vorbă cu ea. Societatea asta era formată din Gusseth (o alcoolistă care a oferit cel mai jenibil spectacol văzut vreodată, la audierile pentru postul de ministru al justiţiei), Liviu Mihaiu (care avea la scurt timp să devină guvernatorul Rezervaţiei Biosfera Deltei Dunării, ocazie cu care a intrat la pârnaie viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, că s-a lăcomit la şpagă, i-a trebuit un milion de euro doar pentru că i-a pus în legătură pe şpăguitor cu şpăguitul, pentru a-l numi pe Mihaiu pe post), apoi eternul Chirilă, priceput la toate, ba chiar şi Despot, alt cântăcios, era şi ăsta specialist în treburile ţării. Cum s-a sfârşit povestea? Cu un guvern de aşa-zis tehnocraţi, în fapt cu toţii nişte personaje insalubre, ce se ascundeau prin tot felul de cotloane ale organizaţiilor de la Bruxelles, până s-a dat comanda şi s-au prezentat la apel. Guvernul nu a fost alcătuit de băutorul de la jumătatea jetului, el doar a citit cu voce tare lista ce i-a fost înmânată. Să ne aducem aminte că formula iniţială cuprindea şi un chiloţar, pe postul de ministru al sănătăţii. Când a ieşit scandal în presă, Cioloche a zis că el habar n-avea că manechinul de chiloţi e medic stagiar. Păi ce dreacu ar fi putut, bă, să fie, la douăzeci şi ceva de ani? Şi cum l-ai pus pe listă, dacă nu ştiai ce-i cu el? Nu l-ai pus, l-au pus alţii, simplu. Tipul cu chiloţii era destinat unui viitor glorios, totuşi, astfel încât a ajuns să hotărască ce trebuie să facem şi cu ce otrăvuri să ne injectăm, în pandemie, lângă Gheorghiţă Buze-reci, colonel la 14 ani. Şi câte alte arătări au fost strânse atunci: Dragu, Prună, Pâslaru, Ghinea, Vlăduţ Omul, numai valori.

Unde s-au regăsit apoi toţi ăştia, Cioloche y compris? Păi fie în USR, fie în Pluş, oglinda USR. Acum la guvernare sau prin Parlamentul European. Şi aici am cam închis cercul. La guvernare şi în Parlament se găsesc, şi se vor găsi în continuare, numai personaje ajunse acolo cu alte scopuri decât a face bine poporului.

Acum am atins apogeul guvernării imbecile şi ticăloase. România onestă, ă? Da, sigur. Cu un vicepremier condamnat, nu acuzat, sau cu acuzaţii prescrise, ci condamnat. Cu alt vicepremier vinovat de mită în formă continuată timp de o grămadă de ani, care a inventat conceptul de “mită pentru supravieţuire”, şi nu a fost condamnat doar pentru că i-a turnat pe ăia de-i mituia. Miniştri cu CV-uri dubioase şi studii incerte sau inexistente (ca şi preşedintele ţării, de altfel, că nu era suficient că-i idiot) şi un premier acuzat el însuşi de furt în tinereţe, acuzaţii pe care n-am auzit să le fi dezminţit.

Guvernul ăsta de coşmar vine cu tot felul de măsuri schizoide. Spre exemplu pretinde că sărăceşte populaţia pentru a ne scoate din prăpastia în care tot ei ne-au băgat. Bă, nu că erau aceleaşi partide la putere, de care tot ei se plâng, ci erau aceiaşi miniştri, doar că la alte ministere, că ăştia sunt buni la orice minister îi pui. Sărăcesc populaţia, dar aruncă cu bani pe arme inexistente, plus în ucraineni şi moldoveni. Le dăm ălora şi bani, şi curent, şi gaz, şi orice le trebuie, că boierul e boier şi în şanţ. Acelaşi guvern concediază fără nici un fel de strategie, doar sa iasă la număr, un număr visat de bolovan, dar apoi vine şi zice că bugetarii trebuie să muncească până la 70 de ani. Şi tot aşa. Vor chipurile să recupereze 2% deficit, dar măresc cheltuielile pentru inarmare până la 5% din PIB (oficial). Ştiţi cât cheltuie Rusia, ţară aflată în război de 4 ani, pe înarmare? 6% din PIB. Şi slavă Domnului, nu duc lipsă de arme şi tehnologie militară. La noi se înmoaie Patriotul când trebuie să o ia spre cer, F16 nu zboară decât pe carosabil uscat, iar amfibiile americane înoată pe fundul Dunării, de 5% din PIB.

Prietenul Lucian Sîrbu zice că măsurile astea sunt special gândite pentru valoarea lor de şoc asupra populaţiei. Având în vedere că el e sociolog, dacă nu mă înşel, iar eu sunt părereolog, probabil are dreptate, dar eu cred că e vorba şi de multă prostie, plus o cantitate incomensurabilă de ticăloşie.

Dacă vrei să înţelegi de ce lucrurile merg aşa cum merg şi cum au mers până acum, e simplu: gândeşte-te că actuala conducere a ţării, ca şi cele anterioare, nu lucrează pentru populaţie, ci împotriva ei. Nu-i aşa că acum totul devine perfect clar şi de înţeles? Roman zicea că industria e un morman de fiare vechi şi am scăpat de industrie. băsăul zicea că flota nu e bună şi am scăpat de flotă. Isărescu zice că n-avem nevoie de aur şi am scăpat şi de grija asta. Da’ cine dreaq are nevoie de aur, pe lumea asta? Sau de petrol. Şi tot aşa, am exemple fără număr, plus cele scrise mai sus despre guvern.

Din păcate, n-am altceva decât veşti proaste pentru voi. AUR, care au depăşit 40% din intenţia de vot, şi fac joc de glezne pe margine, se pregătesc să acceadă la ce-a mai rămas din ciolan, sunt conduşi de un tip cu o traiectorie similară cu cea a lui Mucuşor. Probabil nu ştiţi, dar şi ăsta a candidat de multe ori la primăria Bucureştiului. La fel, bannere enorme în tot oraşul etc. Ba chiar şi schema coloristică de atunci, când chipurile era independent, la fel ca debilul mintal, era aceeaşi cu cea a partidului de acum, galben cu negru. Iar mai înainte de asta a fost chiar coleg cu mucuşorul, la nu ştiu ce fundaţie sau organizaţie. Concluziile le trageţi singuri, dar ale mele sunt sumbre.