Generalul Ciucă. MăCiucă.

Se agita toată lumea acum un an că vine Ciucă şi coboară armata din pod. Dictatură militară, căcat. Bă, şi după ce a fost pus atunci vreo două zile prim ministru (nici nu ştiu, a prins două zile?), fix de marţafoi, acum l-a încimentat pesedeu' acolo.

Bun. Şi ce ne e dat nouă să vedem? Că e un umflat dobitoc, ceea ce unii mai treji dintre noi suspectam deja, că e o cârpă ordinară bună de slugă, ceea ce iar suspectam, dar poate mai putini dintre noi, şi că în general e un personaj absolut jenibil. Păi numai când l-am văzut zilele trecute vorbind despre companiile din energie şi facturile lor, mi-am adus aminte de copiii proşti scoşi în faţa clasei, când eram prin a doua. Proşti şi graşi. În lumea militarilor, asta e o combinaţie întâlnită mai degrabă la intendenţă, decât la serviciile operative, dar să nu ne luăm din amănunte, că nici umflatul ăla cu zece măsti pe faţă care serveşte pe post de mare conducător de oşti la americani în mandatul bideului nu-i mai breaz.

Şi trecurăm de o zi-două de-acum şi de penibilitatea facturilor. Mă rog, nu chiar am trecut, doar ca boborul nu-i supărat că e ars la buzunar precum vrăjitoarele pe rug, şi nici că vinde pedeleu’ sistemul energetic naţional. Păi ce, e al meu? Când mi-a dat mie Mintia ultima oară douăj de kilovaţi? Ă? Păi vezi?

Ei, şi daca am văzut noi că asta nu se constituie într-o grijă, oricum nu într-o grijă serioasă, cum sunt alea induse de Oana a lu’ Lis, sau de curva lu’ Bote, cum îi zice, că-mi scapă acum, aia operată şi botoxată mai ceva decât fraţii francezi ce au crăpat de vaccin zilele trecute, am respirat adânc şi ne pregăteam să ne relaxăm ca măsurile. Măsurile nu s-au relaxat, doar menţionam ca termen de comparaţie. Şi relaxaţi fiind, măre, ne loveşte o ştire groaznică! Mai groaznică decât ebola. Dar ce-i mai groaznic decât ebola? Nu vă mai prostiţi, că n-aţi stat nici o dată în carantină pentru ebola. Dar nu, nu-i covrigul. E ştirea că Ciucă al nostru (păi al cui, cine mai are vite ca el în funcţii înalte?) şi-a copiat-paste un pic de doctorat. Cam ca animala ailaltă de-au luat-o europenii, că nu aveau cozi de topor ca ea, Codrula.

Pentru moment, pare că numa’ o treime de doctorat e copiată. După analiză, probabil se va duce în 5 la sută, când adaugă ăştia coperţile, cuprinsul şi bibliografia. Or, ştim că 5% nu e un lucru rău, ci mai degrabă un merit. Mai ales când oricum teza era o porcărie, cum ne-au zis ăia de la Universitatea de Vest, cei care au validat-o pe Bigfoot, când îi era voinicei mai greu. Unde mai pui că acolo e acum şăf Marilen Pîrţea. Satisfaction guaranteed, cum zice aliatul pe care l-a lins generalul până la ouă. Ciiiine eeeeste geeeneeraaaalul? Ei, pentru aplicaţia de faţă, generalul e umflatul, nu dulapul.

Pariurile sunt deschise. Părerea mea e că ciucălatul nu pleacă nicăirea, că la pesedeu îi place, pentru că e chiar mai bou decât ciolacul, da’ cine ştie? Surpriza sare de unde nu te aştepţi. Mă rog, doar d-aia e surpriză, da’ zic.