Deşteaptă-te, române!

Dacă mai eşti în stare. Să vezi cât eşti de dobitoc

Articolul ăsta ar fi trebuit să-l public pe 1 decembrie, aşa, întru slava naţiunii. Naţiunii noastre, să fie o dată altceva decât Ucraina. Dar nu e o problemă că am întârziat, nu e ca şi când s-ar fi schimbat ceva în mentalitatea colectivului ovin ce populează spaţiul, nu-i aşa, carpato-danubiano-pontic.

Nici nu ştiu de unde să o iau, noi fiind o naţiune de iobagi cam toată istoria. Da’ zic să nu mă duc prea mult în urmă, să începem de la renaşterea poporului în capitalism, carevasăzică 1990, că ultimele zile din ‘89 n-am făcut prea multe, doar am petrecut după ce i-au mitraliat pe odioasa lui soţie şi soţul ei la zidul din Târgovişte. De Crăciun.

Măre, şi o dată văzuţi că suntem liberi, am luat viteză pe traseul ce ne-a adus aici. Aici, într-un stat aflat practic în disoluţie. Dar să nu anticipăm.

Păi ce am fost noi în stare să realizăm? Mai întâi am furat tot ce era de furat. Am început cu cele uşor de şterpelit, cum ar fi echipamentele de irigaţii. Că doar erau proprietatea poporului, nu aşa ne-au învăţat comuniştii? Ăia de care tocmai scăpasem, dar na, ce-i drept e drept, nu ne apucăm să facem analize, că dăm de altele. Şi uite aşa, printr-o magie bine cunoscută oricărui băştinos, am transformat echipamentele de irigaţii în jgheaburi şi burlane. Pe vremea aia aveau ai mei o casă la ţară, au venit vecinii să ne întrebe dacă nu vrem ţeavă de irigaţii. Ce să facem cu ea? Jgheab. Burlane. Păi avem. Şi noi, dar astea sunt gratis. Si-s ale noastre, furate de comunişti. OK, am înţeles.

Asta a fost copilăria, dar ce spun eu copilăria, pruncia furtului de la statul român. Cât eram noi ocupaţi cu găinării, vulturii se învârteau deasupra, căutând loviturile adevărate. Însă nu ai cum să furi de-adevăratelea, dacă nu o faci legal. De fapt, o dată ce-ţi asiguri spatele, legal vorbind, nici nu mai e furt. Furtul presupune ingeniozitate, risc, ştiinţă. Dacă ai spate, nu mai furi, doar iei. “Îmi place combinatul ăla!”. “No problem boss. E al tău, pentru o vilă modestă, să aibă şi copiii mei unde sta”. Şi uite aşa, pulimea desfăcea cu cheia macarale şi schele, iar şmecherii adevăraţi plecau cu IMGB pe 1 dolar. Este că nu o mai ştiţi pe aia cu privatizarea pe 1 dolar? Nici IMGB nu mai ştiţi ce a fost. Multe nu mai ştiţi, pentru că poporul ăsta nu a fost binecuvântat numai cu resurse, ci şi cu memorie de 3 (trei) secunde.

Prin ‘90 şi un pic, pe când orice român cu iniţiativă (motivată de vecinul cu butic care-şi luase în doi ani maşină din Germania, în loc să-şi ia Dacia după o viaţă de tras la şaibă) visa să întemeieze un SRL din care să se îmbogăţească rapid, m-am găsit, pur întâmplător, nici eu nu ştiu ce căutam acolo, la o conversaţie între nişte parlamentari, în fostul hotel Bucureşti, unde hălăduiau pe banii statului, pe vremea aia. Ei, băieţii ăia vorbeau despre corporaţii, firme şi conturi off-shore. Adică nu ţeavă de irigaţii, mă-nţelegi?

Parlamentari. Nu am spus că trebuiau făcute legal? Şi atunci s-a construit piramida. Că nu poţi altfel, decât să ai totul asigurat, de la vârf în jos. Şi cine au fost vârfurile? Aici devine interesant.

Dacă am face un grafic, cum procedează cei care investesc pe diverse burse, am constata că tendinţa nu că se duce în jos, ci arată că suntem deja la fundul gropii. Cum bine constata cineva pe net într-un articol, după ultimul handicapat naţional, trebuie să desfiinţăm ţara, pentru că mai rău nu se poate. Dar nu vă bateţi capul, o vor desfiinţa alţii pentru noi, nu avem de muncit nimic. De gândit, nici atât.

Cum am scăpat în capitalism, sau versiunea locală de capitalism, pe cine am pus noi în fruntea ţării, cu 95% din voturi? Un comunist securist, parte din vârful nomenclaturii ceauşiste. Bă, erau românii turbaţi, te omorau cu pietre dacă te trezeai spunând că Iliescu nu e bun. Iliescu a venit la pachet cu Roman, fiul unui alt securist, de data asta de origine bolşevică. Roman e individul care a decretat că industria română e un morman de fiare vechi. Ei, acolo s-a făcut diferenţa între ăia care furau ţevi de pe câmp şi cei care luau combinate. Au existat soluţii şi pentru întreprinderile mai mici. Vă mai aduceţi aminte de metoda MEBO? Pot vorbi ore întregi despre furturi cu MEBO. Cam tot ce a însemnat MEBO au fost furturi, de fapt.

Dar nu s-a furat atunci tot. Mai era destul. După vreo şase ani de Iliescu, prostimea s-a trezit oarecum, adică nu s-a trezit, dar i s-a schimbat macazul, şi a început să poftească la partide istorice şi alte cele. Cumva, Coposu, omul hulit şi duşmănit de o ţară întreagă, care ascundea dolari şi blugi (nu banane şi blugi) la sediul PNŢ, şi care ne-a scos de vreo două ori din nişte ocazii în care era să o halim nasol de tot, a fost spălat de mass media ce începea să cunoască binefacerile transformării în organe de propagandă, şi, cu ajutorul imaginii lui, au devenit prizabile partide ca PNL şi PNŢ. Partidele astea erau un fel de oaste de strânsură, pentru că o dată Coposu plecat la cer nu aveau a se lăuda decât cu figuri palide precum Câmpeanu, sau pestilenţiale, precum băsescu (da, nu e greşeală de tipar). Şi atunci, s-au adunat în Convenţia Democrată. Lucrul amestecat miroase a căcat. Dar românilor le mirosea a trandafiri. Pardon, trandafirii erau ai lui Iliescu. Le mirosea bine, în orice caz.

Şi astfel, am ajuns la un alt produs al sistemului, Emil Constantinescu. Ăsta nici măcar nu a fost conştient că e un produs al sistemului, se aolea că sistemul l-a învins. Cum?! Nu era produs al sistemului? Ce vorbiţi? Şi atunci de ce şi în ziua de azi e băgat în tot felul de osmozeli, gen “Iniţiativa celor trei mări?” Cine are acces la aşa ceva? Du-te tu, frăţioare, şi te bagă într-o iniţiativa d-asta, că dacă tot e aşa lesne. Nea Emil n-a făcut nimic în fruntea ţării, decât să-şi plângă de milă, cum spuneam, dar la umbra lui au crescut lepre ca Radu Vasile şi, cel mai important, matrozul chior, însuşi băsea. Ăsta a fermentat încă din vremea lui Iliescu, a fost parte din toate guvernele. a fost omul care a adus minerii la Bucureşti să-l dea jos pe Roman, dar o dată cu Convenţia a fost şi el vopsit în culorile progresului. Tot în mandatul ţapului, cum era denumit cu afecţiune de către votanţi, s-au inventat şi furturile cu privatizarea pe 1 dolar despre care vorbeam mai sus.

Aşa am progresat de la un comunist de-o viaţă, la un bişniţar ce a dat foc la un port şi apoi s-a lăudat cu asta. Acest porc nu numai că a dat pe nimic flota comercială a ţării, semnând şi la vânzător, şi la cumpărător, dar a casat şi flota aeriană, căutaţi prin istorie, dacă nu vă mai a duceţi aminte. Cu giumbuşlucuri pentru oameni proşti, gen “Aici sunt banii dumneavoastră”, scrise pe pancarte la marginea drumului, pe care le citeai în timp ce-ţi exploda parbrizul de la pietre, şi cu sprijinul propagandei ce luase avânt, având ca exponent ProVeceu, ce trăia din datorii şterse după campaniile electorale, acest personaj absolut oripilant a ajuns să conducă ţara timp de 10 (zece) ani.

Nocivul ăsta e fost instrumentul cu care a fost subjugată justiţia (pardon, justiţea). A adus nişte cozi de topor precum beţiva de Macovei, handicapata de Chioveşi, o baschetbalistă ratată cu probleme grave la mansardă, Morar, care a inventat imunitatea prezidenţială ce se menţine şi azi etc.

Îmi cer scuze, am uitat de cel de-al treilea mandat al lui Ilici şi e păcat. De bine ce a condus Constantinescu ţara, prostimea a ajuns la concluzia că e mai bine să se întoarcă la comunism. Asta nu era posibil, Ceaşcă fiind mort, aşa că l-au luat din nou în braţe pe rânjit. De data asta, a venit la pachet cu Năstase, alt personaj otrăvitor. Deşteptul ăsta e artizanul mandatului prezidenţial de 5 ani, care se gândea el că-i va veni bine, numai că în loc de Cotroceni a ajuns la pârnaie. Nu cum ar fi meritat, ci pe nişte porcării, pentru că sistemul a dorit doar să-l avertizeze. În plus, dacă se apucă să bage politicenii la pârnaie de-adevăratelea, rămâne ţara fără politicieni, ori aşa ceva nu se face. Suntem cu statul de drept şi alea, ce dreaq…

După zece ani în care ţara a avut în frunte un infractor necondamnat, ulterior dovedit şi securist cu acte, am ajuns la primul handicapat naţional. Dulapul. Ăsta a fost introdus de sistem direct ca vicepreşedinte PNL, în condiţiile în care el nici nu ştia unde se află sediul partidului. PNL până în 2012 a fost un partid semi-obscur, scuturat de praf şi devenit important pe fondul nemulţumirii populare faţă de băsea şi alaiul lui de gunoaie din PDL. Păluga din Sibiu e un om atât de prost încât la congresul partidului la care trebuia să-şi anunţe candidatura a declarat că nu va candida, apoi s-a dus la loc pe scaunul de pe scenă de unde se ridicase, a stat vreo jumătate de minut şi a sărit ca ars, la imboldul cuiva cel mai probabil, şi a zbierat în microfon că s-a răzgândit şi va candida. Ei, un astfel de maimuţoi a ajuns preşedinte. Alţi zece ani. Nu-i vorbă, nici alternativa (că asa le gândeşte sistemul, îţi oferă două opţiuni, una mai nasoală ca cealaltă) nu era vreo binefacere. Dar asta nu mai contează, istoria a fost scrisă cu un alt infractor, dovedit în instanţă ca a făcut fals în acte, care ne-a împins mai departe pe tobogan. Plăvanul nu era în stare nici măcar să vorbească. În primii ani de domnie avea tonalitatea caracteristică handicapaţilor, care încheie propoziţia ca şi când se întreabă ce dreacu au vorbit până atunci. După 3-4 ani au reuşit să-l înveţe să vorbească, dar numai dacă dădea din mâini. I le imobilizai, era pierdut.

Uite aşa, am ajuns la actualul preşedinte, mi-e greaţă să şi scriu, care e înapoiat mintal cu adevărat. Omul ar trebui spitalizat, are nevoie de asistenţă de mare specialitate. Metresa lui, Mirandolina sau cum îi zice, deşi nu e la fel de dusă ca el, nu e în stare să îi ofere îngrijire adecvată. Băi nene, omul îşi mănâncă mucii în public, râde la tavan, se învârte aiurea, e mai rău decât Biden, dar ăla măcar avea o vârstă. Ei, tembelul ăsta ne conduce acum, când ne aflăm probabil în cel mai sensibil moment din istoria recentă a continentului. Atât am putut. Şi a trebuit să anulăm un rând de alegeri, ca să ne căpătuim cu imbecilul ăsta. I s-a construit o legendă de matematician, deşi încă nu a răspuns cu acte să vedem ce pregătire are de fapt. Matematician, dar el nu e în stare să abordeze realitatea imediată mai bine decât un copil de cinci ani. Iar ăsta acum conduce o ţară.

Acestea fiind spuse, şi am încercat să le scurtez cât am putut, cam unde credeţi că ne ducem? Aveţi impresia că viitorul sună bine? Cred că nici pentru idiotul numărul 1 al ţării nu sună bine, pentru noi nici atât.

Crăciun fericit!