Licuriciul cel mare, la care se ducea matrozul chior, după propriile declaraţii, nu pentru a lua lumină, ci pentru a suge, e cu ambele picioare în groapă.
Zbaterile şi declaraţiile sforăitoare oscilând între schizofrenie şi minciuni patologice ale măscăriciului portocaliu, nu numai că nu acoperă starea de lucruri absolut cruntă în care s-a scufundat un imperiu ticălos şi criminal, ci o scoate în evidenţă.
Lucrurile stăteau prost oricum, de ceva vreme încoace, au trecut milimetric pe lângă dezastru anul trecut, în războiul de 12 zile, dar un personaj atât de afectat mintal cum este Trump nu a fost capabil să înţeleagă asta; i s-a părut că dacă lasă Orientul Mijlociu în pace un an şi revine la aceleaşi idioţenii din senin, va fi un plan genial ce va îngenunchia duşmani şi aliaţi deopotrivă.
Rezultatul e din ce în ce mai vizibil: dezastrul pentru Statele Unite, o naţiune care a împlinit 250 de ani vara asta, din care numai vreo 7-8 n-au fost în război, devine fără ieşire. Pe plan militar au ajuns de râsul întregii planete. Iar dacă se duc pe plan militar, nu le mai rămâne nimic, în afară de bulele periodice din domeniul IT. Clovnul de la Casa Albă, care e mai preocupat de furăciuni pe bursă şi de săli de bal decât de bunăstarea americanilor, vorbeşte despre cea mai puternică armată din lume, echipată cu cele mai performante arme de pe planetă, care a ridicat un “zid de oţel” la ieşirea din Strâmtoarea Hormuz.
În realitate, armata americană e mâncată de molii, se menţine în unele ţări numai pentru că ţările respective sunt conduse de slugoi abjecţi, care nu numai că acceptă prezenţa lor acolo, ci mai şi plătesc cheltuielile pentru a avea o armată de ocupaţie permanent pe teritoriul lor.
Dacă ne uităm puţin mai atent la ce au realizat în cel mai recent război, în care nu a fost nimeni în stare să explice de ce au intrat, altceva decât motivul evident pentru toată lumea, numit Israel, lucrurile sunt tragice.
Portavioanele americane, ce obişnuiau să fie vârful de lance al armatei lor, sunt nişte cazane plutitoare, cât or mai pluti. USS Gerald Ford, mândria marinei americane, cel mai mare portavion, la vremea construcţiei, a fost pleznit peste ochi de iranieni în martie a.c., fiind nevoit să se târască până în Coaţia la reparaţii. Explicaţia oficială a fost la fel de ridicolă ca declaraţiile şefului suprem al armatei, clovnul mai sus menţionat: chipurile au luat foc nişte cârpe la spălătorie. Arderea cârpelor respective a avut ca efect rănirea mai multor soldaţi de la bord, trimiţând alţi 600 la somn pe podelele navei, iar fotografiile făcute la sosirea în şantier arătau o treime de navă complet devastată.
Dar asta nu e o problemă pentru cea mai grozavă, nu-i aşa, armată din lume. Zidul de oţel a rămas la locul lui, blocând o strâmtoare deja blocată de iranieni. Scopul blocadei fiind deblocarea strâmtorii, care până să sară măscăriciul portocaliu să atace aiurea, nici nu era blocată. Genial. Şi atunci au deplasat nişte alte portavioane oarecum la faţa locului, pentru că dacă s-ar fi dus chiar la faţa locului, iar îi articulau perşii de le săreau mucii. Zidul de oţel e undeva la vreo mie de mile de strâmtoare, unde nu ajung rachetele iranienilor. Mă rog, alea folosite pentru nave.
Dar nici acolo nu le e prea bine, tocmai ce alt portavion, USS Abraham Lincoln, a fost retras, minciuna oficială fiind că nu mai au pastă de dinţi şi săpun militarii de la bord. În realitate, nu numai că nici mâncare nu mai au, dar au existat multiple tentative de sinucidere la bord, ba chiar ar fi izbucnit încăierări în cursul cărora mai mulţi militari au fost cuţitaţi de camarazii lor. În locul său, se va deplasa USS George Washington din Marea Chinei de Sud, lăsând Pacificul fără prezenţa vreunui portavion. Reamintesc că, acum câteva luni, au fost retrase din Asia şi baterii Patriot plus cam toate rachetele ce le mai aveau pe acolo. Iar unii idioţi încă susţin că măscăriciul joacă şah 4D. Da, mare strateg, ce să zic. Chinezii sunt uluiţi, dar ce zic eu uluiţi, sunt paralizaţi de geniul lui militar. Ca paranteză, Trump a absolvit Academia Militară din New York. Se vede că a învăţat multe acolo.
La ultimul bilanţ, săptămâna asta, Iranul le-a tocat americanilor un sfert din parcul de drone MQ Reaper, la un cost de 50 mileoane bucata, totalizând mai bine de 1,3 miliarde de dolari. Nici la rachete nu stau mai bine, efectivul estimat fiind de vreo 1.500 bucăţi, la nivel mondial. Ca ordin de mărime, se estimează că numai anul acesta au utilizat 2.500 de bucăţi în războiul cu Iran, singurul efect fiind uciderea unor civili şi a 180 de copii, la şcoala de fete din Minab. Deci alea 1.500 ce le mai au prin magazii sunt fix pix, numai preţul ce e de ele.
Dar asta nu e tot. Corupţia generalizată din SUA a făcut ca statul american să investească peste jumătate de miliard într-o fabrică de obuze pentru mortierele de 155 mm, care nu a produs şi nu va produce nimic. Ca să vă faceţi o idee despre genialitatea planului şi puterea tehnologică americană, fabrica a fost ridicată în Texas, dar liniile de producţie, tehnologia, echipamentele etc. erau, surpriză, turceşti. Ar fi fost uimitor să le iasă ceva.
În acest timp, comandantul suprem al armatei americane a plecat de la summitul din Ankara băgat într-un container de catering, adică la un loc cu hot dogi, hamburgeri, chifle şi plicuri cu sos. Propaganda a încercat să vândă povestea ca pe un scenariu tip James Bond. Nici nu ştii ce e mai ridicol, halul în care a ajuns aşa-zisul “cel mai puternic om de pe planetă”, sau poveştile ăstora.
Ca realizări ale campaniei din Orientul Mijlociu putem nota faptul că bazele americane din Golf au încetat să existe, practic, asta în afară de dezastrul marinei americane cu zidul lor de fier mort. Mai mult, pe lângă închiderea Strâmtorii Hormuz, acum a fost închisă şi Strâmtoarea Bab-el-Mandeb de către Ansar Allah, adică desculţii pe care i-a distrus Trump anul trecut până i-au alungat pe americani din zonă. Aliaţii americanilor, atât de fideli cât timp a fost relativ pace şi nu avea cine să-i calce în picioare pe amerloci, acum încep să se agrege într-o alianţă regională de tip NATO. Viitorul sună bine pentru americani, clar.
Imperiul nu va dispărea în tăcere. Imperiul va târî după el toate slugile. A început să o facă deja, se vede din starea Europei în general, şi a UE în special. Nu mai zic de tâmpiţi ca noi, care le mai şi mulţumim cu lacrimi în ochi. Asta în cazul cel mai bun, pentru că există şi varianta de nebunie de final, gen opţiunea Samson, în care să încerce să distrugă tot ce pot, înainte de a se scufunda. Dar e bine că au mai apucat fomiştii noştri un 4 iulie, să bage în ei moca la ambasadă.